lor: #000000;">Îndreptător credinţei şi chip blândeţilor, învăţător înfrânării te-au arătat pe tine, turmei tale, adevărul lucrurilor. Pentru aceasta ai câştigat cu smerenia cele înalte, cu sărăcia cele bogate. Părinte Ierarhe Nicolae, roagă pe Hristos Dumnezeu să mântuiască sufletele noastre. (Troparul)

Pornind de la un celebru caz juridic ce a făcut multă vâlvă în SUA anilor ‘70, s-a pus la cale o adevărată campanie de marketing în care s-au folosit inclusiv sondaje false pentru a schimba opinia publică americană în ce priveşte legalizarea avortului.

În al doilea material, “Mărturii ale unor foşti doctori care au lucrat în industria avorturilor”, sunt adunate confesiunile unor doctori şi activişti ai clinicilor de avorturi.

Pentru că aceste două materiale se referă la situaţia din SUA, am completat broşura cu o scurtă analiză făcută asupra spaţiului european, legată de intenţia Consiliului Europei de a

Trăitori cu toţii în Grădina Maicii Domnului, cuvioşii cuprinşi în acest volum au fost cercetaţi de monahul Damaschin din Mânăstirea Cuviosului Grigorie, care, asemeni Sfântului Ioan Casian, a cules nectarul acestor flori şi, insuflat de Duhul Sfânt, le-a pus în scris, ca să se împărtăşească dintr-însul şi cei aflaţi în deşertul duhovnicesc al lumii.

Încă o dată, Athosul se dovedeşte la înălţimea cuvenită celui mai de frunte loc al Ortodoxiei: trăire însingurată, dar şi misiune pentru cei din lume, rugăciune isihastă, dar şi cuvinte de mântuire pentru cei ce o caută trăind în societate. Mai presus de toate, vedem aici dragostea lui Dumnezeu şi grija Maicii Domnului ca “tot omul să se mântuiască şi la cunoştinţa adevărului să vie” (…), iar comorile nepreţuite ale Ortodoxiei să fie cunoscute de oricine caută mântuirea.” Editorii

Asa stând lucrurile, cartea de fata este o aducere aminte a vremurilor extraordinare si teribile în care cei ce au vrut sa se mântuie au avut foarte mult de suferit, adica atunci când statul român, comunist si ateu, folosindu-se de institutii diabolice, precum Securitatea si închisoarea, i-a chinuit pe cei mai buni crestini, aflati atunci printre noi.
Caci “comunismul a umplut cerul de Sfinti” – dupa cum ne încredinteaza Parintele Arsenie Papacioc. De aceea, daca ar fi sa cunoasca cineva pe toti din neamul nostru care au trecut pragul sfinteniei în prigoana comunista, ar veni la cuvintele rostite în veacul al XVII – lea de Sfântul Mitropolit Dosoftei al Moldovei: “dara si dintre rumâni multi sunt sfinti, dara nu s-au cautat!”…

Lucrarea aceasta, cu adevarat marturisitoare si folositoare, aparuta cu binecuvântarea parinteasca, duhovniceasca si responsabila a Înaltpreasfintitului Andrei, Arhiepiscopul Alba Iuliei, a fost îngrijita si redactata de catre Parintele Moise Iorgovan de la Manastirea Oasa – Alba, care are o mare evlavie fata de cei ce au suferit în temnitele comuniste, marturisindu-l pe Hristos. Potrivit Cuvântului Înainte, intitulat “Ne laudam si în suferinte” – semnat de catre acelasi distins ierarh al Bisericii: “Aceasta evlavie, secondata de râvna cercetarii, l-a determinat sa bata tara în lung si în lat pentru a strânge documente si marturii de la oamenii care au trecut prin iadul încarcerarii si înca mai traiesc, alcatuind lucrarea de fata si alta care va urma, oferindu-ne noua posibilitatea de a afla lucruri cutremuratoare dintr-o perioada trista prin care a trecut România”.

Alesul om de litere şi rafinatul cunoscător al tainelor artei bizantine, iubitul prieten şi onoratul concetăţean, dl. Photios Kontoglou, a avut binecuvântata inspiraţie şi generozitatea de a se osteni şi a aduna cuvioasele mărturii precum şi relatările scrise de înseşi mâinile celor care au fost martori oculari, dimpreună relatările atât ale localnicilor cât şi ale celor aflaţi departe de Lesbos, creştini evlavioşi, care s-au învrednicit să vadă fie în vis, fie în vedenie, pe martirii cei de curând arătaţi ai Thermelor, pentru a le rândui astfel, dimpreună cu inspiratele sale comentarii lămuritoare, într-un elegant volum, editat după canoane şi cu multă dragoste, de către fraţii Al. & E. Papadimitriu.
Turma cea purtătoare a numelui de creştin din smerita noastră Eparhie alături de numeroşi alţi creştini din insula Lesbos, precum şi din alte părţi ale Greciei, şi nu numai dinlăuntrul, ci încă şi din afara ei, desigur, chiar din America sau Australia, s-au sârguit cu mult zel să facă rost de această carte spre a se desfăta, asemeni cerbilor însetaţi, de paginile ce urmează, pentru a afla cu o pe deplin justificată surprindere, dar şi cu dor sfânt, cele MINUNATE şi UIMITOARE pe care Pronia Domnului a avut grijă într-un chip mai presus de fire să le facă cunoscute în zilele noastre, în insula Lesbos şi în sfântul loc al Kareii, care a fost udat de sângele obștii Thermelor: aici este locul unde în urmă cu 500 de ani s-a săvârşit martiriul trupesc al Sfinţilor mucenici Rafail şi Nicolae, al Irinei, fecioara şi mucenica, ca şi al tuturor celor dimpreună cu dânşii, care au fost junghiaţi de către turci pentru Ortodoxa noastră credinţă cea nemilos persecutata şi pentru robitul nostru popor evlavios, la 9 Aprilie 1463, ale căror sfinte moaşte au fost ascunse sub glie vreme de atâtea veacuri.

Framantari legate de suferintele si necazurile care ne coplesesc deseori, de alegerea intre casatorie si calugarie, probleme de familie, indoieli, caderi si ridicari “pe cale”, toate sunt prezente in acest volum intr-o forma vie, a unui dialog terapeutic cu cel care se afla in cautarea

Cartea pe care o ai în mână s-a scris „de la sine”, de-a lungul unui an de zile, pe site-ul nostru web: www.sfintiiarhangheli.ro, la rubrica Maica Siluana vă răspunde şi a văzut lumina tiparului, la cererea mai multor cititori ai rubricii. Mulţumesc mai întâi Părintelui nostru, Înaltpreasfinţitului Mitropolit Teofan, pentru binecuvântare, îndrumare şi grija părintească pe care ne-o poartă pe calea cea strâmtă a misiunii pe care ne-a încredinţat-o. Mulţumesc tuturor celor care ar fi trebuit să apară pe coperta cărţii ca împreună-autori cu mine, cei care sub un prenume, un pseudonim sau sub un anonimat, mi-au trimis întrebările lor atât de vii, încât năşteau în mine răspunsuri la fel de vii şi îndrăzneţe.

Mulţumesc tuturor celor care m-au încurajat şi celor care m-au mustrat. Mulţumesc Domnului Gigel Chiazna, generosul administrator al site-ului nostru pentru osteneală, răbdare şi înţelegere. Mulţumesc măicuţelor împreună ostenitoare cu mine la Centru şi în Mănăstire. Mulţumesc tuturor celor care s-au rugat sau se roagă pentru noi şi împreună cu noi la întâlnirea din fiecare seară de la orele 22.00. Mulţumesc, mai ales, lui Dumnezeu, Cel ce, ţinându-Şi făgăduinţa de a fi cu noi până la sfârşitul veacului, Şi-a arătat milostivirea şi prezenţa de fiecare dată când am strigat după ajutor şi luminare. Tot ce este ziditor în aceste pagini, Îi aparţine Lui şi tot ce nu este ziditor, sau chiar aduce sminteală sau nedumerire, îmi aparţine mie şi neputinţelor mele nearătate Lui. Vă rog, pomeniţi-mă într-o rugăciune ca Domnul să mă primească şi pe mine ca pe o „slugă netrebnică” dar „credincioasă” ca să intru mereu mai profund în Bucuria Lui cea sfântă şi nepieritoare! Rugând pe Domnul să vă răsplătească răbdarea şi înţelegerea, vă îmbrăţişez cu nădejdea unei mai fericite întâlniri în El, în Ziua cea mare a Judecăţii de Apoi!

Bună ziua!
Sunt elevă în clasa a noua, şi aş vrea să vă spun ceva care sunt sigură că nu e bine: în situaţii de criză m-am gândit să mă omor. M-am gândit doar. Partea proastă e că atunci când mi se întâmplă ceva rău îmi revine acest gând. Ce să fac?

Corina Andreea

Draga mea fetiţă Corina,
Mulţumesc pentru mesajul tău, pentru încrederea ta, şi mai ales pentru înţelepciunea de care dai dovadă. Numesc înţelepciune puterea minţii tale de a sesiza că nu e bun gândul sinuciderii, că e un gând care apare în situaţii de criză şi că ameninţă să fie un fel de a te purta la vreme de necaz. Înţelepciune este de asemenea şi faptul că întrebi, cauţi sfat, atunci când nu ştii ce să faci. Răspunsul meu va porni de la ceea ce ştii deja să faci, şi anume să discerni între bine şi rău şi să înveţi ceea ce încă nu ştii despre bine şi rău.

Binele este tot ce face omul conform voii lui Dumnezeu şi cu ajutorul Lui. Şi rău este tot ce face omul împotriva voii lui Dumnezeu sau fără ajutorul Lui. Aşadar putem să facem ceva rău sub aparenţa unui bine, atunci când ceea ce facem e făcut fără Dumnezeu. Atât binele cât şi răul pot fi făcute sau îndurate de om. Din cauza păcatelor şi a necredinţei, omul simte şi deosebeşte cu precizie doar răul care i se întâmplă şi nu şi răul pe care îl face el însuşi. Pentru că, de câte ori facem ceva rău, ne îndreptăţim şi ne scuzăm. Dacă am fi tot timpul cu Dumnezeu, atunci când ni se întâmplă ceva rău, noi am face binele aşa cum ne porunceşte Dumnezeu şi ne dă şi naşte şi de a creşte în Dumnezeu începe după vârsta de şapte ani, când copilul devine responsabil pentru alegerea pe care o face. După şapte ani copilul este chemat de Dumnezeu şi ajutat de cei ce-l iubesc să descopere că lumea nu există ca să-i îndeplinească lui dorinţele, ci ca să fie lucrată, sfinţită de om şi dăruită mai departe lui Dumnezeu şi celorlalţi. Această adevărată moarte a copilului, obişnuit să primească totul la cel mai mic scâncet, însoţită de naşterea omului responsabil şi creator după chipul lui Dumnezeu, este vârsta adolescenţei. Iar procesul se numeşte maturizare. Cine „rămâne repetent” în aceste probe riscă să fie un adult imatur, un adult care va folosi strategii copilăreşti în faţa problemelor şi greutăţilor inerente vieţii omeneşti. Mântuitorul lumii, Dumnezeu făcut om pentru ca omul să se facă dumnezeu, ne spune: „În lume necazuri veţi avea, dar îndrăzniţi, Eu am biruit lumea”, chemându-ne prin aceasta să ne însuşim biruinţa Lui, să facem din viaţa Lui
viaţa noastră, ca să fim biruitori.

Tu eşti, aşa cum mărturiseşti prin Id-ul tău, o fetiţă cuminte şi ai doar 15-16 ani şi trăieşti, nu fără spaimă, naşterea ta la biruinţa lui Hristos. Nu e uşor, pentru că în tine copilul care se trântea pe jos dacă nu primea îngheţata râvnită, sau care făcea „scenarii de răzbunare” împotriva celor nedrepţi încă n-a murit, încă nu s-a transformat în tânărul pe care Hristos îl cheamă la o nouă viaţă. Când Mântuitorul era pe pământ a avut întâlniri speciale cu copiii
de vârsta ta, morţi: fiul văduvei din Nain, fata lui Iair. Lor lea spus Mântuitorul: „Scoală-te!” şi ei L-au ascultat şi au înviat. Ţie acum îţi vorbeşte Mântuitorul, ţie, copilului mort de frică în faţa încercărilor vieţii, mort de ciudă în faţa refuzului celorlalţi de a ne împlini aşteptările, mort de sete
de dragostea adevărată, mort de nerăbdarea de a avea totul aici şi acum, ţie îţi spune Domnul acum: „Scoală-te, urmează Mie, îndrăzneşte!”. Şi tu te scoli, îţi faci semnul crucii, adică răstigneşti în tine frica de viaţă, mergi acolo unde te cheamă El, adică la Biserică, te lepezi de gândul cel rău, adică te spovedeşti, şi primeşti Viaţa cea nouă, împărtăşindu-te cu Sfânt Trupul Său şi cu Scump Sângele Său. Atunci vei descoperi în tine, cu uimire şi cu bucurie, un om nou, care are puterea să spună gândului rău: du-te de la mine, şi să se
folosească de fiecare situaţie de criză pentru a se vedea aşa cum este, ca să poată deveni ceea ce nu este încă. Criză în limba greacă înseamnă şi judecată. În fiecare situaţie de criză noi suntem judecaţi şi aflăm cine suntem, cu cine suntem, unde este comoara noastră.

Poate că atunci cel viclean ne va sugera să fim Iuda, să alegem fuga, sinuciderea, întunericul cel veşnic. Dar noi vom şti că gândul acela nu e bun, că e de la cel viclean şi că tot ce am de făcut este să fac ce am făgăduit la Botez, adică să mă lepăd de satana şi să mă unesc cu Hristos, mereu şi mereu mai conştient. Simpla chemare a Domnului: „Vino, Doamne Iisuse Hristoase!”, sau pur şi simplu: „Doamne”, mă va scoate din iadul fricii sau al urii şi mă va înălţa în împărăţia iubirii. Nu e uşor, dar merită.
Curaj, fetiţă dragă şi cuminte!

Cu dragoste în Domnul,
M. Siluana

“Pentru aceasta trebuie sa ne rugam si sa-i cerem lui Dumnezeu sa preschimbe inima noastra de piatra in inima de carne, inima vie, sa ne limpezeasca mintea, sa ne faca vointa atenta si dreapta, grija pentru aproapele sincera si curata”. Cartea Mitropolitului Antonie este o lectura tonica, dar plina de miez, deslusindu-ne biruinta Invierii si dandu-ne puterea de a ne asuma duhovniceste atat savarsirea din viata a celor dragi, cat si a celei cu care fiecare suntem datori.

Este un lucru necesar nu pentru ca locurile de pelerinaj s-au transformat in monumente istorico-arheologice (unele dintre ele reprezentand in mod real monumente arheologice), ci pentru ca pelerinul crestin sa poata dobandi nu numai o experienta religioasa si sa se simta spiritualmente renascut, dar sa si vada, in intregimea sa, tabloul istoric al locurilor de pelerinaj din Tara Sfanta.”